Gimnastica artistica
Marian Dragulescu
Gimnastica artistica
Când apar obstacole imposibile, apar și oameni excepționali care sunt gata să le depășească. Pentru Marian Drăgulescu, visul unei medalii de aur nu s-a conturat de la primul contact cu sportul, ci a venit în timp, pe măsură ce a început să doboare fiecare obstacol din calea sa.
După ce a practicat câteva luni karate și apoi înot, Marian este remarcat într-o zi, la școală, de antrenorul Dumitru Avarvarei, în timpul unei căutări de talente. La 7 ani, Marian pășește în sala de gimnastică pentru prima oară. Este fascinat de tot ce vede acolo, de la aparate și echipamente, până la grația gimnaștilor și perseverența antrenorilor.
Zilnic se reîntoarce la acea sală cu o dorință tot mai mare de a-și perfecționa mișcările. În acele momente nu știe că peste ani de zile va inventa o săritură care îi va purta numele, încă nu simte emoțiile apăsătoare dinaintea unei finale sau bucuria spumoasă a ceremoniei de premiere. Gândul său este la depășirea obstacolului din față și la perfecționarea tehnicii sale.
Obstacolele imposibile se depășesc pas cu pas, cu atenție, cu dedicare, tenacitate, încredere, cu multe greșeli și mai ales cu dorința arzătoare de a fi mereu în mișcare. Pentru Marian, tot ce părea imposibil azi devenea posibil mâine. Restul e istorie.
Data nasterii
Tara
Sport
Competitii
Marian Drăgulescu a intrat în istoria gimnasticii masculine românești drept primul sportiv care a obținut o medalie la individual compus – bronz, în 2000, la Campionatele Europene de la Bremen – și a cucerit două titluri mondiale, la sol și sărituri, în 2001, la Campionatele Mondiale de la Gent.
A fost primul gimnast din lume care a executat o săritură extrem de spectaculoasă și dificilă, care acum îi poartă numele.
Prima dată s-a retras din activitatea competițională în 2002, dar nu a stat departe de sală decât câteva luni. La finele anului 2009, Marian Drăgulescu s-a retras din nou, dar a revenit în 2011 pentru a participa la JO din 2012. Spre dezamăgirea sa, nu a fost selecționat în echipa olimpică și s-a retras din nou, o vreme antrenând copii la CSA Steaua București, alături de fostul său coleg Marius Urzică.
A revenit spectaculos în 2015 și a cucerit medalia de argint la sărituri în cadrul Campionatelor Mondiale de la Glasgow, fiind primul gimnast român care și-a asigurat prezența la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din 2016.
În 2017, la Campionatele Europene de la Cluj-Napoca, a devenit sportivul român cu cele mai multe medalii de aur cucerite la Europene – zece, depășind-o chiar pe „Zeița de la Montreal” Nadia Comăneci, care are nouă titluri continentale.
Pentru întreaga activitate sportivă a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.
În 2001 a fost declarat cel mai bun sportiv al României și a primit „Premiul Național pentru Sport”.
În 2019, a fost inclus în „Samurai 2020", programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de-a XXXII-a ediție de vară a JO Tokyo 2020.