1. Despre Toyota
  2. Start your impossible
  3. Athletes
  4. Ana Maria Branza
Actiuni rapide
Actiuni rapide
Browser-ul nu este suportat
Din pacate, browser-ul folosit nu este compatibil cu website-ul nostru. Te rugam incearca sa accesezi website-ul dintr-un alt browser precum Edge, Chrome, Firefox sau Safari.

Scrimă

Ana Maria Brânză

 

Reușim imposibilul.

Pentru Ana Maria Brânză scrima este o pasiune, nu un job. Deși nu a fost niciodată fascinată de personaje precum D'Artagnan și Zorro, scrima a cucerit-o în anii copilăriei. Dar povestea ei începe pe terenul de tenis. Merge la antrenamente timp de un an, dar nu se regăsește aici. Fiind singura stângace, era ultima care exersa cu antrenorul și de multe ori ajungea să se plictisească și să facă o năzdrăvănie. Adesea pedeapsa era jocul la perete pentru tot restul antrenamentului.

Întâlnirea cu scrima are loc la 11 ani. O vârstă un pic târzie pentru unii. Fratele ei mare juca fotbal în acea vreme la secția de juniori a CSA Steaua. Întorcându-se acasă într-o zi, observă în complexul sportiv o clădire pe care scria „Sala de crimă”. Litera „S” ,fixată precar în perioada comunistă, dispăruse de ceva vreme. Amuzat și intrigat în același timp, se gândește că scrima i s-ar potrivi surioarei lui, cea cu o fire războinică și energică.

A fost dragoste la prima vedere. Încă din prima zi de când Ana Maria a vizitat sala, și-a dorit să rămână acolo pentru a se antrena. Toți copiii erau îmbrăcați în alb și se duelau. În acel moment și-a dat seama că acolo este locul ei. Deși floreta este arma tradițională de învățare, a ales spada pentru că era singura armă din toată sala cu mâner pentru stângaci. De la primul antrenament se arăta nerăbdătoare să înceapă un duel.

După un an, participă la primul Campionat Național pentru copii, unde termină penultima. Mama ei îi spune în glumă că ar fi ieșit vicecampioană dacă ar răsturna tabelul. Deși poate alții ar fi renunțat în acea clipă, Ana Maria se ambiționează să-și demonstreze măiestria și anul următor câștigă cu brio competiția. Apoi, antrenorul Dan Podeanu a remarcat-o și a luat-o în primul ei cantonament alături de seniori.

De aici restul este istorie, o istorie lungă plină de victorii, dar și de dezamăgiri și înfrângeri. Ana Maria a ales mereu să învețe din greșeli, iar când a câștigat prima oară Campionatul Mondial, în ea s-a născut o dorință continuă de a se învinge pe sine, în primul rând, și de a demonstra că dorința de a fi în mișcare, însoțită de ambiție și perseverență, poate duce pe oricine pe cele mai înalte culmi.

26 noiemrbrie, 1984

Data nasterii

România

Țară

Scrimă

Sport

Jocurile Olimpice, Campionatul Mondial, Campionatul European

Competiții

 

În cei 21 ani de carieră a câștigat 2 medalii olimpice, 11 medalii mondiale și 18 medalii europene.

În 2005 participă pentru prima dată la Cupa Mondială de Scrimă, la Budapesta, unde obține medalia de argint și încheie sezonul pe locul 9. Obține în 2006 prima medalie europeană, după ce o învinge pe unguroiaca Timea Nagy în ultimul releu.

În 2011 obține medalia de bronz în proba individuală și medalia de aur în proba pe echipe la Campionatele Europene de la Sheffield.

În 2013 obține două medalii de aur, la Saint-Maur și Havana și o medalie de argint în Cupa Campionilor Europeni de la Napoli. Obține al optulea titlu național individual al carierei, precum și titlul pe echipe.

Câștigă Grand Prix-ul de la Budapesta în 2014 și obține medalia de bronz la Saint-Maur. Echipa României ajunge în semifinală și obține medalia de bronz.

În 2015 obține medalia de argint la Grand Prix-ul de la Budapesta. Alături de echipa României, obține cel de-al șaselea titlu european pe echipe, un număr record la spadă feminin. Câteva săptămâni mai târziu, ajunge în finala de la Jocurile Europene din 2015 unde cucerește prima medalie de aur pentru România.

În 2016 obține medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Rio împreună cu echipa României, alături de Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu.

În 2019 devine campioană mondială la proba de spadă, în cadrul Cupei Mondiale de Scrimă de la Tallinn, Estonia, impunându-se în finală în fața rusoaicei Violetta Kolobova.